Se apropia noaptea de Inviere iar eu imi faceam planuri ca voi culca copilul, ii voi lasa bunicul de garda iar eu voi da o fuga la biserica sa iau Lumina. Dar copiii (cel putin Tanya) au propriul loc ceas intern care le spune cand e revelion, cand e Paste, cu alte cuvinte, cand e de stat pana mai tarziu. De obicei la ora 22 doarme, dar in cazurile mai sus mentionate, nu e chip sa o culci mai devreme de 1-2 noaptea . Si uite asa m-am vazut nevoita ca la 23:30 sa imbrac copil si sa mergem la biserica, copil care de altfel tropaia de bucurie pe strada de parca abia ce se trezise din somn si spunea:
- Mergem sa luam foc, mergem sa luam foc!
Cand ne-am apropiat de biserica, si-a amintit ca de revelion am fost acolo sa vedem artificiile si era si o scena. Asa ca a aparut prima intrebare:
- Mami dar scena unde e?
Am incercat sa-i explic diferenta dintre evenimente, m-a aprobat cum ca a inteles, a inceput sa fredoneze ceva fericita cand a auzit slujba iar cand s-a dat Lumina a inceput sa tropaie si sa ma traga de maneca:
- Mami vreau si eu foc! Vreau si eu foc!
Cu greu am convins-o sa astepte pana ce ajungem acasa. Acasa i-am facut placerea si i-am dat lumanarea. A privit-o fericita si a inceput sa cante Happy Birthday apoi s-a chinuit sa sufle sa o stinga.
A doua zi a fost intrebata daca a fost la biserica sa ia Lumina si a raspuns foarte hatarata:
- Nu! Am fost sa iau foc!
