- Of mai mami, cand mai pleaca ploaia asta de la noi ca sa putem merge in parc?
- Nu stiu, dar sa sti ca si ploaia este buna la ceva: se duce in pamant, iar copacii si plantele se hranesc cu ea si cresc. Daca nu ploua, plantele nu au apa si astfel se usuca.
Tanya ma asculta, apoi cu o privire si un zambet ingaduitor imi spune:
- Of mai dragut-o, dar tu nu sti ca pomii si plantele nu au gurita?! Cum ar putea ei sa bea apa ca sa creasca cand ei nu au gurita?
Asa ca a trebuit sa gasesc o cale sa-i explic cum sta treaba cu ploaia, cum se duce in pamant, cum se amesteca cu nutrienti (pe care i-am comparat cu cerealele puse in lapte, ca sa si priceapa ceva) si binenteles sa-i povestesc despre radacini si rolul lor in fixarea plantei (pe care le-am comparat cu piciorusele ei) si cum tot cu ajutorul lor plantele absorb apa (aici a fost mai greau sa fac o asociere usoara, dar pare ca a inteles). Apoi i-am aratat frunzele pomilor explicandu-i ca ploaia le ajuta sa creasca si sa ramana verzi mai mult timp, si niste pomi ce infrunzesc mai tarziu si i-am spus ca aceia s-au cam uscat din cauza lipsei ploii dar speram ca acum isi vor reveni (cu siguranta va fi incantata cand ii va vedea verzi si va intelege ca ploaia i-a ajutat).
4 ani - 18.04.2014
Sorin:
- Mai copile, imi esti atat de draga ca te-as manca! Iti pun doua feli
de paine, un pic de ketchup si te fac sandwich... ce zici, te mananc?
- Da!
- De unde sa incep?
- De la paine!
- Da!
- De unde sa incep?
- De la paine!
4 ani - 25.03.2014
Tanya mergea la gradinita cu tatal ei. Cum pomii erau infloriti, Tanya incepe sa-i explice tatalui ei cum ca a venit primavara, au aparut mugurii care vor creste si vor deveni frunze si au aparut si boboceii care se for deschide, vor fi flori frumoase, cand acestea se vor scutura vor aparea fructele, pe care dupa ce vor creste si se vor coace le vom putea manca iar samburii acestora le vom putea pune in pamant pentru a creste un nou copacel.
- Bravo mai puiule, dar de unde stii tu toate astea?
- De la mama mea cea desteapta!
(Discutia asta o purtasem cu ea cu cateva zile inainte, asta dupa ce ma rugase sa pun o floricica rupta dintr-un pom, in pamant ca sa creasca un nou pom).
- Bravo mai puiule, dar de unde stii tu toate astea?
- De la mama mea cea desteapta!
(Discutia asta o purtasem cu ea cu cateva zile inainte, asta dupa ce ma rugase sa pun o floricica rupta dintr-un pom, in pamant ca sa creasca un nou pom).
4 ani - 31.03.2014
Probabil a inceput acea perioada in care copilul isi vede parintii niste eroi, idoli.. nu stiu... cert este ca de ceva timp fiica mea imi face niste complimente ce ma lasa fara cuvinte. Am mai primit complimente de-a lungul anilor de la diverse persoane, dar comparandu-le acum, parca nici unul, oricat de frumos a fost formulat, nu a fost mai frumos decat cele pe care mi le face fiica mea asa cum stie ea, in cuvinte simple.
Serile trecute, tatal ei o pregatea de somn. La un moment dat ii spune:
- Inainte de pupicul de noapte buna, pune-ti o dorinta. (gandindu-se ca va spune un loc in care sa o ducem a doua zi, sau ceva ce vrea sa-i cumparam)
- Imi doresc... imi doresc ca voi sa va iubiti, sa ma iubiti iar eu sa va ingrijesc.
A doua zi am venit de la serviciu si i-am pregatit masa. La un moment dat s-a ridicat de la masa, a venit intre noi si ne-a spus:
- Trebuie sa va spun ceva foarte important. Mie imi place mult de voi si va iubesc tare mult!
Apoi a fugt inapoi la masa.
Seara la culcare tatal ei ii explica cat de important este somnul pentru crestere. Ea zice:
- Vreau sa cresc mare ca mami.
- Nu vrei ca tati?
- Nu! Ca mami!
Ne asezam unul langa celalalt si o intrebam cine este mai inalt. Ea spune:
- Tati e mai mare, mami e micuta dar eu vreau sa cresc mare ca mama mea cea desteapta.
Serile trecute, tatal ei o pregatea de somn. La un moment dat ii spune:
- Inainte de pupicul de noapte buna, pune-ti o dorinta. (gandindu-se ca va spune un loc in care sa o ducem a doua zi, sau ceva ce vrea sa-i cumparam)
- Imi doresc... imi doresc ca voi sa va iubiti, sa ma iubiti iar eu sa va ingrijesc.
A doua zi am venit de la serviciu si i-am pregatit masa. La un moment dat s-a ridicat de la masa, a venit intre noi si ne-a spus:
- Trebuie sa va spun ceva foarte important. Mie imi place mult de voi si va iubesc tare mult!
Apoi a fugt inapoi la masa.
Seara la culcare tatal ei ii explica cat de important este somnul pentru crestere. Ea zice:
- Vreau sa cresc mare ca mami.
- Nu vrei ca tati?
- Nu! Ca mami!
Ne asezam unul langa celalalt si o intrebam cine este mai inalt. Ea spune:
- Tati e mai mare, mami e micuta dar eu vreau sa cresc mare ca mama mea cea desteapta.
3 ani - 25.02.14
O pregateam de culcare cand a inceput sa-mi spuna de gradinita, cum o necajeste un baietel din grupa, cum doamna nu e atenta cand ea ii atrage atentia si asa mai departe. Am incercat sa aflu de la ce porneste sicana dintre ea si prietenul ei, baiatul ei (cum ii spune ea) si am aflat ca ea construieste un castel din cuburi, el il darama, ea se supara si il impinge apoi el o trage de bluza, doamna sta de vorba cu altcineva si nu e atenta sa intervina si uite asa.. Apoi mi-a spus ca ei nu-i place sa il spuna pe baietel tatalui lui, ca nu este frumos. I-am sugerat sa vorbesca cu colegul ei si sa-l invite sa construiasca impreuna castelul pentru ca asa, fiind si munca lui, nu-l va mai darama. Ea mi-a confirmat ca au mai construit impreuna si atunci baietelul nu il darama. Apoi cu ochii umezi mi-a spus:
- Mami, dar eu nu pot sa vorbesc asa frumos, ca mie imi fuge limba asta din gura si nu reusesc sa spun vorbe asa frumoase!
- Mami, dar eu nu pot sa vorbesc asa frumos, ca mie imi fuge limba asta din gura si nu reusesc sa spun vorbe asa frumoase!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)